In memoriam părintele protopop Nicolae Voinea
14 septembrie 1968 - 17 octombrie 2013
„Părintele Nicu”, așa cum l-au cunoscut creștinii din Roma și din împrejurimi, a fost un adevărat părinte duhovnicesc al românilor ortodocși din diaspora, plin de bunătate și preocupat de mântuirea celor care i-au fost încredințați spre păstorire.
Luând ca model pe Păstorul cel bun, Hristos-Domnul, părintele Nicu și-a pus sufletul pentru fiecare dintre cei care veneau la el pentru sfătuire și spovedanie, pentru călăuzire sau pentru un cuvânt de întărire și s-a topit ca o lumânare pe altarul Bisericii, plecând la Domnul la vârsta de doar 45 de ani.
Originar din ținutul Vrancei, născut pe 14 septembrie 1968 din părinții Neculai și Maricica Voinea, părintele a văzut lumina zilei în satul Sperieți, comuna Movilița. După școala gimnazială pe care a urmat-o în localitatea natală, între anii 1982-1986, a urmat cursurile liceale la Mărășești, iar apoi a efectuat stagiul militar în București.
În perioada anilor 1989-1993 a studiat teologie ortodoxă pastorală la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. Acolo, părintele Nicolae a avut binecuvântarea de a-l avea ca îndrumător duhovnicesc pe perioada studiilor universitare pe Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord, care în acea vreme era duhovnicul tinerilor teologi și ulterior episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.
După o perioadă petrecută la mănăstirea Chevtogne din Belgia și la Ierusalim, la îndemnul IPS Serafim, părintele Nicolae și-a aprofundat studiile primind o bursă la Roma începând cu anul 1996.
În anul 1997 s-a căsătorit cu Ancuța Tătaru, având împreună de-a lungul căsniciei cinci copii: Maria, Emanuel, Vladimir, Sofia și Rafael. Pentru început s-au stabilit în România, unde părintele a predat religia la Colegiul Național de Arte „Octav Băncilă” din Iași și a lucrat la revista „Mitropoliei Moldovei și Bucovinei”.
Hirotonia întru preot a fost săvârșită la praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva, pe 14 octombrie 1998, la Catedrala Mitropolitană din Iași, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. În perioada imediat următoare, părintele Nicolae a efectuat practica liturgică la Mănăstirea Golia.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Iosif, al Mitropoliei Europei Occidentale și Meridionale, părintele a venit în Italia în anul 1999, unde diaspora românească era în plină dezvoltare și era nevoie de slujitori vrednici pentru a înființa noi parohii.
La început a slujit împreună cu părintele Constantin Bălăucă la Parohia „Nașterea Maicii Domnului” - Roma II, timp în care a făcut demersurile pentru organizarea unei noi parohii în Roma.
Fondată în cursul anului 2000 și primind recunoașterea oficială în data de 15 martie 2001 din partea Părintelui Mitropolit Iosif, a treia parohie din Roma a primit hramul Înălțarea Sfintei Cruci și a fost găzduită în sala de conferințe a Parohiei Catolice „San Luca Evangelista al Prenestino”. Cu multă jertfelnicie, împărțindu-și timpul între parohie, locul de muncă pe șantier și familie, părintele a pus bazele noii comunități, adunând pe românii ortodocși în jurul slujirii Dumnezeieștii Liturghii pe care o iubea și o săvârșea cu multă evlavie.
Prin purtarea sa de grijă, din octombrie 2005, parohia a găsit o nouă locație în cripta bisericii maicilor catolice asunționiste (Suore dell'Assunzione) în via Alessandro Viviani, 24, zona Tuscolana.
Cu sprijinul credincioșilor, părintele a dotat și înfrumusețat parohia cu tot ceea ce este necesar slujirii, fiind un reper duhovnicesc și pastoral pentru toți preoții care au sosit ulterior în Roma și împrejurimi, mulți dintre aceștia făcând practica liturgică împreună cu părintele Nicu.
Acesta este motivul pentru care, în anul 2008, părintele Nicolae Voinea a fost numit Protopop al Protopopiatului Lazio I, funcție pe care a îndeplinit-o până la trecerea la cele veșnice.
Cei care l-au cunoscut pe părintele Nicu mărturisesc până astăzi iubirea sa de cele sfinte, rugăciunea sa profundă până la lacrimi, smerenia cu care se comporta, chiar față de cei mai mici, deschiderea cu care primea pe fiecare, accentul pe rugăciune și slujbe, dorința de bună-rânduială în biserică, dragostea părintească pe care o transmitea la Taina Sfintei Spovedanii, bucuria pe care o dăruia, dar și asprimea de Sfânt Nicolae, când erau necinstite cele dumnezeiești.
În Duminica a XX-a după Rusalii, pe 6 octombrie 2013, la finalul Dumnezeieștii Liturghii, Părintele Nicolae a suferit un atac vascular cerebral, fiind transportat de urgență la spital. Au urmat două operații și o perioadă de grea suferință, iar în data de 17 octombrie 2013 părintele a trecut la cele veșnice.
În data de 24 octombrie 2013 părintele a fost înmormântat în cimitirul din comuna natală Movilița, județul Vrancea. La slujba de înmormântare a părintelui Nicolae Voinea săvârșită de Preasfințitul Părinte Episcop Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei și de Preasfințitul Părinte Episcop Ioan Casian, episcopul ortodox român al Canadei, au participat zeci de preoți și sute de credincioși veniți să îl însoțească prin rugăciune în această taină care este trecerea în veșnicie.
În fiecare vară la mormântul său credincioșii de la Roma, aflați în concediu, aprind o lumânare și așează o floare la căpătâiul celui care le-a fost părinte duhovnicesc, slujitor jertfelnic care l-a propovăduit pe Hristos prin cuvânt și prin faptă.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
