Preacucernice Părinte,
Cucernică Doamnă Preoteasă,
Îndoliată Familie,
Am aflat, cu întristare, de trecerea în veșnicie, după o lungă suferință, a roabei lui Dumnezeu Viorica, mama părintelui Marius, soacra, bunica și rudenia voastră.
Despărțirea de cei dragi aduce multă întristare, cu atât mai mult când cea de care ne despărțim e mama. Rugăciunea este una dintre cele mai frumoase expresii ale iubirii. Ea unește nu doar sufletul celui ce se roagă cu Hristos, ea unește cele cerești cu cele pământești, astfel că prin rugăciune putem păstra o legătură vie cu cei dragi, chiar și cu cei trecuți la viața veșnică.
Una din stihirile din canonul al 3-lea de rugăciune pentru cei adormiți, al Sfântului Teofan Graptul, ne vorbește foarte frumos despre cum Domnul ni S-a făcut înaintemergător la ceruri, omorând moartea cu îngroparea Sa: „Ai omorât moartea cu îngroparea Ta, tirania iadului zdrobind, și Te-ai făcut înaintemergător al nostru la ceruri, înălțând împreună cu Tine mulțimea purtătorilor de chinuri. Acum însă odihnește sufletele celor ce s-au mutat la Tine, Hristoase.”
Acestă legătură cu cei trecuți la Domnul, păstrată printr-o continuă rugăciune, să ne fie întru întărire și mângâiere în momentele grele de încercare.
Uniți în rugăciune, împreună cu toți clericii, monahii și credincioșii din eparhia noastră, cerem Mântuitorului Hristos, Cel înviat din morți, să ierte sufletul roabei Sale, Viorica, și să îl odihnească în lumina veșnică a Împărăției Sale.
Cu arhierească binecuvântare și cu părintească îmbrățișare pentru familia îndoliată,
† Episcopul SILUAN
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
