Ghidul de spovedanie pentru adolescenți și tineri se dovedește să fie pentru tot creștinul și nu doar pentru cei de o anumită vârstă, un adevărat instrument, o călăuză veritabilă în a lucra terapeutic, una din căile de bază ale comunicării cu noi înșine și apoi cu Domnul: sfânta spovedanie.
Cuvântul înainte este semnat de către Preasfințitul Părinte Episcop Siluan care compară păcatul cu virusul și patima cu boala fizică; ele se descoperă sau se mărturisesc preotului duhovnic „pentru a fi eliberat sau dezlegat de contaminarea cu virusul sufletesc și a urma tratamentul sau canonul necesar la vindecare”[1].
„Păcatul sau abaterea de la firescul așezat de Dumnezeu în noi, prin creație, a părut odată cu îndepărtarea Omului de Dumnezeu”, iar acest firesc este iubirea lui Dumnezeu urmată de iubirea aproapelui, ceea ce Mântuitorul ne spune tuturor și în același timp fiecăruia în parte: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău (…), iar a doua (poruncă) (…): «să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți»” (Mt. 22,36-40). Porunca ne îndeamnă să trăim în libertatea care nu înseamnă să slujim trupului, ci unul altuia prin iubire, „căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Gal. 5,13-14).
Așadar, dacă raportul nostru cu Dumnezeu și cu aproapele este centrat pe iubire, fiecare dintre noi ne vom păzi ca să nu stingherim pe niciunul dintre ei, și de aceea Ghidul ne povestește ce să nu facem și cum să lucrăm ca să împlinim porunca. Rușinea nu se cade să ne însoțească în a ne mărturisi, deoarece numai așa facem pace cu bunul Dumnezeu. Tot printr-o comparație luată din medicină înțelegem că după ce o rană este curățată și dezinfectată ea este unsă cu diferite alifii, astfel încât să se vindece; la fel se petrece și cu sufletul: spovedaniei îi urmează pregătirea primirii Împărtășaniei, adică Sfântului Trup și Sânge al Mântuitorului Iisus Hristos, care se ia „spre vindecarea sufletului și a trupului, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci”. Preasfințitul Părinte Episcop Siluan menționează că este necesar ca omul să se întărească sufletește prin câteva „vitamine”, adică prin lectura zilnică din Evanghelie, prin rostirea Psalmilor, și prin rugăciunea scurtă „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă”.
Părintele Rafail Noica afirmă că omul prin infidelitatea față de Dumnezeu așază în locul iubirii infinite o satisfacție limitată. Iar sufletul de origine divină nu poate să-și ție sațul cu cele pământești. Păcatele au consecințe asupra celui care le face, asupra mediului înconjurător și aici putem să ne amintim de căderea adamică și neascultarea creației de primul om, de promisiunea și amenințarea levitică pe care ne-o amintim la fiecare început de an bisericesc (cap. 26), de provocarea Sfântului Ilie de pe Carmel, de Sfântul Gherasim de Iordan, de sfinții Porfirie Kavsokalivitul și Paisie Aghioritul, etc.
Păcatul poate fi asemănat cu firul de praf sau cu buruienile de pe straturile de legume și flori, cu trupul nostru nespălat, cu hainele murdare, cu o mizerie care ne-a intrat în ochi, etc. La început acestea sunt mici, aproape invizibile și de nerecunoscut, dar „cele mărunte sunt adeseori mult mai primejdioase decât cele mai mari fărădelegi, deoarece apasă conștiința, (…), ucid sufletul făcându-l insensibil la harul lui Dumnezeu. Pentru a fi iertat, „omul are nevoie de duhovnic cu care să fie în sintonie, pe care să îl simtă și să îl aibă ca povățuitor”[2]. Dacă alunecarea poate fi individuală, ridicarea se face prin duhovnic, „prin altul mă cunosc nu numai ca ceea ce sunt, ci și ca ceea ce pot să fiu și trebuie să fiu”, spune Sfântul Mărturisitor Dumitru Stăniloae.
Este firesc ca spovedania să fie rezultatul cercetării de conștiință care începe înainte de actul în sine prin scrierea propriu-zis a păcatelor pe hârtie. Enumerarea păcatelor este de dorit să fie făcută cu toată căința, cu dorința de îndreptare, și cu rugăciune către Dumnezeu ca să-l lumineze pe duhovnic cum să-l sfătuiască pe credincios.
Ghidul pe care vi-l prezentăm explică pe scurt, practic, prin cuvinte uzuale, cu texte din părinții contemporani și din opera maicii Siluana, cu paragrafe din cult și din scriitori profani, poruncile Decalogului. Iată două citate de căpătâi pe care este de dorit să le reținem și să ni le însușim pe termen lung: „Dacă Dumnezeu nu e pe primul loc în viața ta, atunci nu e pe nici un loc, pentru că nu e locul care i se cuvine”, spune preacuviosul părinte Teofil Părăian. Iar Dostoievski a pecetluit: „Omul nu poate trăi fără să îngenuncheze în fața a ceva. Deci, dacă omul îl refuză pe Dumnezeu, va îngenunchea cu siguranță în fața unui idol, care poate fi făcut din lemn, aur sau idei”; „Dacă nu e El călăuzitorul vieții tale, vei fi călăuzit de alți «dumnezei». Nu există neutralitate”[3].
Spuneam că ghidul este foarte practic datorită modului în care prezintă textul biblic: deci, porunca întâi se interpretează prin următoarele întrebări: „Crezi în «Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului»? Crezi că Dumnezeu este Creatorul Universului? (se subînțelege că aici se pun față în față părerile evoluționiste și creaționismul ex nihilo). „Ce rol are Dumnezeu în viața ta? E viu și prezent? Te raportezi la El? cauți să răspunzi iubirii Lui nemărginite? Sau e doar o putere superioară la care apelezi atunci când dai de greu?” – o altă întrebare deosebită care are menirea de a ne reformula felul de a crede și mărturisi. Iată alte întrebări demne de reținut: „Te preocupă apropierea de Dumnezeu? Faci ceva pentru asta? Îți este rușine în anumite situații că ești credincios? Te temi că vei fi luat la mișto de ceilalți din acest motiv?”[4]. De asemenea, este subliniată importanța duhovnicului, căci deciziile importante se iau împreună cu el; el face prezentă voia lui Dumnezeu prin binecuvântare.
Cu referire la interzicerea „de a nu ne face chip cioplit și a ne închina acestuia”, o înțelegem așa: „Pentru tine, (pentru noi) sunt cumva telefonul / banii / jocurile / puterea / succesul / frumusețea / muzica / inteligența artificială sau altceva mai importante decât Dumnezeu sau aproapele? Idolatrizați o persoană sau un grup dintre artiști / sportivi / influenceri, etc? Crezi în vise, vedenii, apariții, horoscop, karma, manifestări? Le acorzi atenție? Ai îndemnat pe alții să meargă? Crezi în fantome sau în puteri magice? Te uiți la filme / seriale care alimentează această credință? Ești influențat de superstiții, ezoterism, ocultism …? Porți diverse obiecte ca să ai noroc? Porți tot felul de podoabe / tatuaje?”. Toate întrebările legate de a doua poruncă se rezumă într-un final la „îți dorești mai mult să ai succes și să placi celorlalți, decât mai degrabă să îi placi lui Dumnezeu?”[5].
„Neluarea numelui Domnului în deșert” nu înseamnă doar a „folosi numele lui Dumnezeu în situații lipsite de respect”, ci aici intră: înjurăturile, drăcuiala, expresiile murdare, bancurile și glumele pe seama celor sfinte, jurământul. Față de acestea este potrivit să știm cum să ne îngrădim cu puterea lui Dumnezeu prin semnul Sfintei Cruci[6], să participăm activ prin cântare, citire, lucrare la sfintele liturghii unde Numele Domnului se binecuvintează, Îl mărim, Îl lăudăm și Îi mulțumim, astfel încât să avem o sursă, un izvor de gânduri bune.
Ce înseamnă să sfințim ziua odihnei? „Aceasta este o zi în care suntem chemați nu să dormim, ci să ne îngrijim de odihna sufletului, care se reface prin rugăciune, dar și prin momente de liniște, de reculegere, de introspecție, de comuniune cu cei dragi sau cu cei pentru care putem fi o prezență aducătoare de bucurie. Baza acestei refaceri este Dumnezeiasca Liturghie”[7]. Sunt foarte bine formulate explicațiile acestei porunci: „Mergi duminica la biserică? Te împărtășești? Duminica dimineața este prin excelență, timpul lui Dumnezeu, iar orice activitate este ca un furt al timpului Lui”; „Îți gestionezi bine timpul, astfel încât duminica să nu te împiedice nimic să ajungi la Liturghie, fără să întârzii și fără să fii obosit și neatent?”, „Te preocupă înțelegerea Sfintei Liturghii …? Sau mergi doar din obișnuință, fiind un simplu spectator cu gândul aiurea …?”; „Vorbești în timpul slujbelor, deranjându-i pe cei care vor să fie atenți și să se roage?”[8].
Cinstirea părinților are în vedere: „relația cu ei, comunicarea și ascultarea de ei, rugăciunea pentru dânșii și pentru întreaga familie, implicarea în treburile casnice”. Existența problemelor din familie cere căutarea unui ajutor în afară, mai întâi la preotul duhovnic și apoi, după sfătuirea cu el, la un ortodox practicant. Tot aici avem în vedere și relația cu profesorii, coordonatorii, cu personale în vârstă, și, chiar mai mult, arborele genealogic familial și dezvoltarea sentimentului patriotic prin acțiuni corespondente.
Porunca de a nu ucide s-a revelat cu scopul de a proteja „viața ca darul cel mai prețios al lui Dumnezeu” și are în vedere atât omorul, cât și violența cu variatele ei forme, verbală, prin gesturi, agresiunea psihică și spirituală. Iată câteva întrebări ajutătoare: „Te-ai bătut / certat cu cineva? Ai rănit pe cineva c vorbele tale? Ai îndemnat pe alții la rău? Bârfești? Te-ai mâniat căutând răzbunare? Urăști pe cineva? Dorești răul cuiva? Care este poziția ta față de bullying-ul din școală?”
Iată și o exegeză cu privire la noi înșine: „Ne îngrijim de sănătate, evitând lucrurile care ne fac rău (alcool, tutun, nopți nedormite, droguri, energizante, steroizi, mâncare nesănătoasă, etc? Știi că toate acestea îți afectează trupul, de care nu te vei mai putea folosi la capacitate maximă? Ai căutat să te informezi despre consecințele a ceea ce consumi? Ai avut gânduri de sinucidere, de automutilare? Ai făcut sau ai acceptat avortul? Sau ai influențat pe cineva să facă, direct sau indirect prin lipsa suportului? Ai chinuit animale, insecte? Ești atent la gunoiul pe care îl lași în urmă? Încerci să eviți poluarea?
A șaptea poruncă „se referă la păstrarea curăției minții, a sufletului și a trupului” – mare lucrare pentru timpurile noastre. Des-frânarea presupune lipsa măsurii în a mânca, în a bea, în a trăi după Duhul, nu după moda secolului care împodobește corpul până la orgie, iar sufletul este ignorat, fapt care imediat se vede în problemele de sănătate fizică, psihică, neuronale.
Iată hermeneutica aferentă acestui text: „Te gândești la gradul de dependență pe care-l ai față de diferitele lucruri (sucuri carbogazoase, cafea, telefon / alte ecrane, jocuri video, gadgeturi, etc.? Lupți cu aceste dependențe? Îți dai seama că adicțiile îți restricționează libertatea? Frecventezi medii în care simțurile sunt aprinse prin alcool, imagini, muzică, atitudinea celor prezenți? Te-ai uitat la imagini porno? Ai practicat masturbarea? Ai început relațiile intime înainte de căsătorie?”[9].
Desfrânarea fizică are în vedere calitatea și cantitatea hranei, de aceea este de dorit ca să fim atenți la faptul că „hrana prin nutrienții sau prin toxinele pe care le conține, ne influențează calitatea vieții?”; „Ești atent la ce introduci în tine prin cele 5 simțuri? Auzul, văzul, mirosul, gustul și pipăitul sunt 5 porți prin care putem primi în noi hrană sau otrăvuri. Noi alegem, fie conștient, fie inconștient”. Tot aici se poate discuta și despre „efectele diferitelor tipuri de muzică, unele prelungind viața, altele provoacând haos, depresie sau trezind diferite pofte? De asemenea, filmele și tot felul sunt o formă de hrană care ne va predispune spre înfrânare și bună organizare sau spre des-frânare și risipire pe toate planurile. Și, desigur, ca fiice ale acestui păcat se pot enumera: dacă avem înclinații către persoane de același sex, pornirile bolnăvicioase, pervertirea altora prin felul de a ne îmbrăca, comporta, trăi[10].
Păcatul furtului are multe fațetete zugrăvite în culori aparent atrăgătoare: „ai găsit ceva care nu îți aparține și l-ai luat fără să întrebi sau să-l cauți pe proprietar? Ai înapoiat lucrurile împrumutate? Ți-ai bătut joc de proprietatea cuiva prin zgârieturi, desene, distrugeri? Ai luat / ai dat mită? Ai înșelat / ai păcălit? Ai trișat? Ai copiat? Ai plagiat? Te-ai bucurat de aprecierile cuvenite altora? Ai fost implicat vreodată în traficul de obiecte sau de persoane?”[11].
Mai rămân neenumerate aici două porunci: mărturia strâmbă și dorirea de bunuri, funcții, relații, și orice altceva care aparține aproapelui și pe care nu le merit pentru că nu muncesc ca să le dobândesc cinstit. Pe acestea vă îndemnăm să le descoperiți personal.
Deci, broșurica se vădește a fi un prieten obiectiv gata oricând să ne spună ce este bine și ce este rău, și chiar ne ajută să evităm răul ca să ne păstrăm sănătatea sufletească și trupească. Dacă se dorește o aprofundare a celor enumerate, se poate lectura cărțile din care s-a citat la note și așa se ajunge la o argumentare științifică. Este ceva demn de atenția noastră!
Părintele Cristian Prilipceanu,
Coordonatorul Departamentului pentru Misiune al Episcopiei Italiei
[1] Ghid de spovedanie pentru adolescenți și tineri, Editura Agaton, Făgăraș, 2024, p. 5.
[2] Ibidem, p. 10.
[3] Ibidem, p. 14.
[4] Ibidem, p. 15.
[5] Ibidem, pp. 16-17.
[6] Ibidem , p. 17.
[7] Ibidem, p. 18.
[8] Ibidem, pp. 18-19.
[9] Ibidem, pp. 22-23.
[10] Ibidem, pp. 24-25.
[11] Ibidem, pp. 26-27.
