Protoiereul Alexei Uminski s-a născut în anul 1960 la Moscova. A terminat Facultatea de Limbi Romano-Germanice a Institutului Pedagogic. În studenție, s-a întors la Dumnezeu și a primit Sfântul Botez. Timp de opt ani a lucrat ca profesor de limba franceză la o școală de cultură generală. În anul 1990, cu binecuvântarea arhimandritului Ioan Krestiankin, a devenit preot. În scurt timp a fost numit paroh la catedrala cu hramul Adormirii Maicii Domnului din orașul Kașira. Mai târziu a fost transferat la Moscova, iar din anul 1994 este paroh la biserica Sfânta Treime.
Din carte. Despre adolescență.
Vârsta tranzitorie a copilului este o încercare pentru părinți. Uneori destul de severă. Aceasta este o probă de rezistență a relațiilor din cardul familiei, a tradițiilor și a regulilor. Într-un anumit sens – este o încercare a credinței. Prin dramatismul ei, criza adolescenței se poate compara numai cu criza vârstei de mijloc: căci dezamăgirea față de valorile anterioare și dorința chinuitoare de a dobândi altele noi – sunt baza ambelor stări.
Vârsta părinților, care dau naștere primilor copii, cel mai adesea este în jur de 25 de ani și de aici reiese că cele mai dificile crize de personalitate, părinții si copiii le simt adeseori în același timp. Comportamentul insuportabil al adolescentului pare a fi pentru părinți încă o dovadă a falsității a tot ceea ce au spus, au făcut si au făurit. Părinții, firește, acceptă provocarea și încearcă să găsească rezolvarea. Este trist faptul că, deseori, în încercarea de a-l ajuta pe adolescentul nostru, noi nu ne gândim deloc la el, ci doar la noi înșine.
În frământările (încercările) sale noi vedem problemele noastre, nu pe ale lui și ne uităm la el prin prisma propriilor noastre dezamăgiri și speranțe. Iar, între timp, comportamentul și starea copilului se înrăutățesc, În această perioadă, mulți adolescenți se îndepărtează de Biserică.
Pentru a avea ocazia să înțelegi acest lucru, trebuie, în primul rând, să încerci să îl înțelegi pe adolescent. Să faci ceea ce te-a îndemnat Hristos prin pilda samarineanului milostiv - să muți, în sfârșit, accentul de pe persoana ta, pe cea a aproapelui tău. Nu contează atât de mult cine este aproapele meu, important este cui anume fi pot fi eu aproape? Nu contează de ce adolescentul meu nu se poartă așa cum își dorește vanitatea mea de părinte, important este ceea ce se petrece în sufletul copilului meu și cum să îi alin durerea lui. Căci în spatele grosolăniei, al iresponsabilității sau al altui factor extern si caracteristic vârstei adolescenței întotdeauna se ascunde durerea unui suflet rănit și frica față de maturizare și față de cei maturi.
Se întâmplă ca adolescentul să îndepărteze de la sine însăși credința în Dumnezeu ca pe ceva străin, impus lui de către părinți. Au loc și situații mai grave, în care este pusă la îndoială însăși valoarea vieții, impuse de către Dumnezeu și părinți. Cum poate fi sprijinit adolescentul în această stare dificilă, cum poate fi încălzit sufletul lui astfel încât el să nu se închidă față de Dumnezeu? Poate fi el ajutat în a face o alegere corectă între creație și autodistrugere? Și, mai ales, ce simte, trecând acest hotar, un copil care se maturizează atât de greu? Această carte nouă a protoiereului Alexei Uminski îi va ajuta pe părinți să răspundă la aceste întrebări.
La baza acestei cărți stă ciclul de radioemisiuni tematice ale părintelui Alexei, dialogurile lui cu părinții unor adolescenți dificili și, de asemenea, discuțiile despre sensul vieții, credința și Biserica cu elevii din clasele superioare ale liceului Sfântul Vladimir, al cărui duhovnic părintele Alexei este de mai mulți ani. Aceste discuții cu elevii, ca parte componentă a cărții, completează în chip minunat cuvintele autorului adresate părinților. Firește că toate sunt în mâinile lui Dumnezeu, însă de modul în care le spunem și de ceea ce le spunem adolescenților despre credința noastră depinde posibilitatea lor de a face ca această credință să devină proprietatea lor personală.
Părintele Alexei încearcă să ofere câteva repere și sfaturi în relația cu adolescenții, având în spate experiența de duhovnic de liceu. Astfel, părintele abordează acest subiect plecând de la adevăratele proleme de care le întâmpină adolescenții, cum ar fi cauzele pentru care aceștia părăsesc Biserica, cum ar fi lipsa răspunsurilor la întrebările fundamentale ale vieții; singurătatea din biserică; problema religiozității ca formalitate; problema dragostei și a intimității (sexualității) – lipsa implicării părinților în astfel de subiecte, lipsa unui dialog părinte – adolescent; problema ispitelor din spațiu virtual și reacțiile greșite ale părinților atunci când află că copiii lor s-au uitat la imagini interzise; atitudinea greșită de tip militar a părinților (tip militar - foarte permisivi, control excesiv, dar, pe de altă parte, pentru cea mai mică abatere se aplică pedeapsă maximă) și alte atitudini greșite; Iluziile părinților legate de inocența copiilor lor; Mersul la biserică, împărtășania și spovedania ca tradiție de familie și bagatelizarea acestora; despre rugăciunea copilului și alte subiecte de mare interes. În partea de final a cărții este pus la dispoziție un dialog cu referire la preocupările adolescenților despre Credință, Biserică și despre Sensul vieții, întrebări care oferă răspunsuri ce pot fi de folos atât adolescenților cât și părinților lor.
Cu siguranță, cartea de față merită citită de părinții care urmează să se întâlnească cu adolescența copiilor lor, dar și de cei care au deja copii adolescenți, astfel vor reuși să-și ajute copiii să depășească și să conștientizeze pericolele și capcanele acestei perioade de tranziție sau să reușească să depășească ispitele și căderile chiar, direcționându-i pe calea bună, calea iubirii, calea iertării, calea lui Dumnezeu.
Pr. Damașcan Mihail
