Civita Castellana

Civita Castellana este un oraș italian de cca 15 mii de locuitori din provincia Viterbo, Regiunea Lazio. Se știe că a fost principalul oraș faliscan din perioada preromană, Falerii (Veteres). Este a doilea orășel al Provinciei Viterbo și se află la o distanță de 45 de km de Roma și la cca 40 de km de Viterbo, capitala provinciei.

Papa Grigorie al V-lea i-a dat numele de civitas (oraș - cetățenie), de unde și „Civita”.

„Castellana” se referă la stăpânirea pe care a avut-o locul asupra castelelor din jur.

Ca relief se află pe un pinten de tuf vulcanic spintecat adesea de văile celor doi afluenți ai râului Treja, care fac unic și caracteristic peisajul locului. Întreaga zonă este de origine vulcanica și se recunoaște după culoarea roșie a pământului și după conformația reliefului.

„Orașul este construit pe tuf vulcanic, în care parcă recunosc cenușă, piatră ponce și fragmente de lavă. Vederea castelului este frumoasă: Muntele Soratte, o masă de calcar care face probabil parte din lanțul Apenin, stă singur și pitoresc. Zonele vulcanice sunt mult mai joase decât Apenini și doar cursurile de apă, care curg impetuos, le-au gravat, creând dealuri și stânci în forme minunate plastice, roci precipitate și un peisaj care este tot discontinuitate și fracturi. "

(Johann Wolfgang von Goethe, Italienische Reise )

Istoria de trei mii de ani a Civitei Castellana începe cu cea a faliscilor, o populație care vorbea o limbă asemănătoare latinei, dar în Etruria și, prin urmare se afla, între civilizația etruscilor, cea a Capenatului și cea a romanilor. Influența etruscă asupra civilizației faliscane este deci fundamentală. Un exemplu clar este scrierea limbii faliscane, de origine etruscă.

Primele urme ale acestei civilizații provin din săpăturile vechilor Falerii Veteres, care aveau relații comerciale cu întregul bazin mediteraneean. Majoritatea descoperirilor de mare valoare se găsesc în Muzeul Național Etrusc al Vila Giulia din Roma și în Muzeul Arheologic Agro Falisco din Civita Castellana, care colectează și artefactele găsite în zona faliscană din jurul orașului. Descoperiri din teritoriul faliscan se găsesc și în alte mari muzee, cum ar fi Luvrul din Paris. Un popor războinic, cel al Faliscilor, care s-a ciocnit inevitabil cu Roma din apropiere. Înfrânți, Faliscii au fost literalmente alungați de pe locul fortificat al Falerii Veteres și forțați să întemeieze un alt oraș pe o câmpie la cinci kilometri distanță. Noul oraș s-a numit Falerii Novi.

În Evul mediu după o perioadă de neglijare, orașul a revenit să fie locuit, în urma războaielor gotice și a invaziilor lombarde, dând naștere unei dezvoltări urbane care își păstrează încă țesătura medievală. Falerii Veteres a devenit astfel Civita Castellana. În secolele următoare, Civita va fi locul în care papi precum Clement al III-lea și Adrian al IV-lea își vor găsi refugiu în situații de pericol extrem.

În perioada Renascentistă orașul a urmat soarta statului papal și mulți au fost papii care, de-a lungul anilor, au vizitat orașul și au rămas acolo. Dintre aceștia Alexandru al VI-lea, Iulius al II-lea, Pius al VI-lea. Sub pontificarea lui Alexandru al VI-lea Borgia au început lucrările în fortul Sangallo. Era anul 1494. Secolele al XVII-lea și al XVIII-lea au fost secole de pace și așa au fost îngrijite unele lucrări publice. În 1589 a fost construit podul Felice, în 1609 varianta

Via Flaminia, în 1709 podul Clementino, iar legătura dintre Cassia și Flaminia dorită de Papa Pius al VI-lea datează din 1787.

Civita Castellana păstrează un remarcabil patrimoniu artistic și arheologic, de fapt Falerii Veteres era una dintre principalele așezări ale epocii fierului și bronzului. Se găsesc în zonă numeroase  temple, necropole și sanctuare.

În secolul al XIX-lea a început o schimbare economică la Civita Castellana datorită lui Giuseppe Trevisan, un antreprenor venețian care a înființat aici primele fabrici de ceramică. Cea a ceramicii este o vocație străveche, datorită și disponibilității argilei prezente în zonă. De- a lungul anilor, alături de sectorul artistic, se dezvoltă și sectorul industrial, care va avea apogeul după cel de-al doilea război mondial. Sectoarele de producție sunt obiectele sanitare, urmate de veselă. Ia naștere districtul industrial care va include și satele vecine.

În acest context istorico-economic al zonei și-au găsit de muncă și dintre compatrioții noștri, chiar de acum mai bine de 20 de ani. Și-au întemeiat familii, au dat naștere la copii și ca urmare se simțea stringentă nevoia și de îngrijirea duhovnicească și spirituală a comunității românești și moldovenești care număra cca 1400 de concetățeni, numărul lor urmând o tendință descrescătoare în anii succesivi.

Astfel Preasfințitul Părinte Episcop Siluan, chiriarhul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, a binecuvântat înființarea parohiei din Civita Castellana și a hirotonit întru preot pe diaconul Cristian Liahu în Duminica Ortodoxiei în anul 2017, trimițându-l să organizeze parohia chiar din acel moment.

Din mila lui Dumnezeu se cuvine să amintim de hramul încredințat nouă de Preasfințitul Părinte Episcop Siluan și anume Sfântul Sfințit Mucenic Ipatie Episcopul Gangrei (+31 martie 336), un ocrotitor mai rar întâlnit în biserica ortodoxă deși este contemporan cu Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Ierarh Spiridon, care sunt împreună participanți cu ceilalți 315 Sfinți Părinți la lucrările Sinodului I Ecumenic de la Niceea în anul 325. Ca hramuri închinate Sfântului Sfințit Mucenic Ipatie avem la cunoștință de Schitul Sfântului Ipatie de la Muntele Athos, apoi o parohie din Grecia care îl are cel de-al doilea hram, apoi localitatea Lunca din județul Botoșani care îl are pe Sfântul Ipatie ca al doilea hram; în Rusia este foarte venerat în localitatea Kostroma unde în anul 1330 a fost construită Mănăstirea Ipatiev și ,în sfârșit, găsim și în biserica Catolică venerarea Sfântului bizantin în localitatea Tiggiano în Puglia, provincia de Lecce, pe data de 19 ianuarie. Trebuie de amintit că în Martirologiul Roman Sfântul Ipatie Episcop și Martir este pomenit cu data de 14 noiembrie.

Despre organizarea de început putem spune că timpul fiind scurt și aflându-ne deja în Postul Mare, căutând asiduu cu timp și fără timp un loc de slujire înainte de Sfintele Paști, a dat Bunul Dumnezeu, foarte repede, să găsim un local comercial de doar 50 de m2 care ne-a fost biserică timp de 10 luni de zile. Deși căutasem loc de slujire simultan în toate cele trei direcții disponibile (întrebând în mod repetat la Episcopia catolică din oraș, insistând la Primarul din acea perioadă și căutând pe site-uri imobiliare locale comerciale de închiriat) se vede că voia Domnului, cea mai sigură și cea mai rapidă a fost acel local comercial.

La doar 10 luni de zile nu am mai ”încăput” acolo și, căutând, am găsit un local mai mare, de 170 m2 care are și o cameră praznicală anexă, putând desfășura activitatea noastră în liniște având și contract legal de închiriere.