† Mitropolitul IOSIF
Scrisoare pastorală
la Naşterea domnului
2025
Fecioara Maria – răspunsul neamului omenesc la chemarea lui Dumnezeu!
către tot clerul, cinul monahal
și poporul drept slăvitor
din întreaga arhiepiscopie
Nr. 9 002/2025
« Cel ce S-a născut din Fecioara Maria este Același care S-a născut din Tatăl mai înainte de veci.»
Sfântul Atanasie al Alexandriei,
Discurs împotriva arienilor, III, 33
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Preacuvioase Maici,
Iubiți frați și surori,
Când sărbătoarea Nașterii Domnului bate din nou la porțile noastre, sufletele însetate de dragostea lui Dumnezeu încearcă să pătrundă mai în adâncul sensului și tainei venirii Fiului lui Dumnezeu ca Om, în lumea pe care a zidit-o. Primim în adâncul sufletelor noastre vestea că Cel făgăduit a fi Mântuitorul nostru Se naște din Fecioara Maria, de care apropiindu-se îngerul lui Dumnezeu, Arhanghelul Gavriil, îi descoperă că ea este «cea plină de har » și că Însuși Domnul Dumnezeu este cu ea, să nu se îndoiască de ceea ce urmează să îi spună din partea Lui (Luca 1, 26-38). În însăși nașterea minunată a Fecioarei Maria din Sfinții Ioachim și Ana stă începutul tainei Nașterii lui Hristos. În ea, prin lăsarea în voia lui Dumnezeu, în acel « fie mie după cuvântul tău » (Luca 1, 38), « taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută » începe să se descopere. Fecioara Maria devine astfel « Templul » prin care Dumnezeu va intra în lume. Vestea pe care i-o aducea tinerei fecioare avea să fie aceea a începutului unei împreună-locuiri a lui Dumnezeu-Omul cu noi oamenii, care se va împlini prin ea. În și prin Fecioara Maria se deschide înțelegerii omului însăși taina Înomenirii Cuvântului lui Dumnezeu, făgăduit lui Adam și Evei, protopărinții noștri (Facere 3, 15). «Iată – spune Dumnezeu prin Isaia prorocul – fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel » (Isaia 7,14) – nume care se tâlcuiește « cu noi este Dumnezeu ». Ea este răspunsul neamului omenesc la chemarea adresată lui de către Dumnezeu, după căderea din Rai.
Fecioara Maria este cea prin care Cerul și pământul se unesc pentru veșnicie, spre mântuirea omului și slava lui Dumnezeu. Sfântul Irineu de Lyon ne spune : « Precum Eva, prin neascultare, s-a făcut pricină morții pentru ea însăși și pentru întreg neamul omenesc, la fel Fecioara Maria, prin ascultare, s-a făcut pricină de mântuire pentru ea însăși și pentru întreg neamul omenesc » (Împotriva ereziilor III, 22, 4). Ea devine Maica lui Dumnezeu, a Fiului Celui Veșnic, prin care Dumnezeu se pogoară la om și omul își găsește locul la sânul lui Dumnezeu. Ea este Biserica sfințită care prin Duhul Sfânt L-a zămislit pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, dăruind lumii pe Mântuitorul. Ca și ea, Biserica cea pământească – ca și fiecare dintre noi – primește Cuvântul, Îl poartă și Îl dăruiește lumii. Nu asupra ei însăși atrage atenția Maica Domnului, ci cu multă smerenie Îl poartă către lume pe dumnezeiescul său Fiu. În Betleemul Iudeii, Cel care Se naște din ea în simplitatea și sărăcia ieslei, este primit și purtat și în brațele ei, nu numai în pântecele ei, cu toată grija și smerenia în fața tainei dumnezeiești care prin ea se dezvăluie și nouă. Înțelegem prin ea că Nașterea lui Hristos înseamnă și o chemare pentru fiecare în parte, că precum Fecioara Maria s-a făcut locaș lui Dumnezeu prin persoana și viața ei, și noi să devenim locaș Lui și prin viețile noastre să vestim lumii Nașterea cea mântuitoare.
Preaiubiți frați și surori în Domnul,
Același răspuns pe care l-a dat Fecioara Maria, l-au dat și cei chemați să Îi urmeze mai apoi, care au devenit apostolii Lui – iubitori, credincioși, devotați – deși imperfecți, ca tot omul. Urmând cuvântului Învățătorului lor, au făcut și ei fapte și minuni pe care niciodată nu le-au putut închipui. « Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu și mai mari decât acestea va face… » (Ioan 14, 12) – i-a încredințat Mântuitorul. Precum Fecioara Maria, « noua Evă », credincioasă cuvântului lui Dumnezeu, a adus lumii mântuirea prin nașterea lui Hristos, așa toți ucenicii deveniți apostoli – precum și toți cei care de-a lungul veacurilor au crezut și și-au încredințat viața Lui și lucrării cuvintelor Lui – au purtat adevărul mântuitor al Evangheliei, lumii întregi, și noi fiind moștenitorii acestui adevăr.
Cei ce s-au făcut prietenii Lui, începând cu Sfântul Ioan Botezătorul, cu Apostolii și cei care au venit după ei, au fost fiecare în parte cinstiți și urâți în același timp de contemporanii lor; considerați pierduți pentru unii, dar regăsiți pentru Dumnezeu; care au trăit peste tot unde Domnul îi chema, dar nicăieri ca fiind al lor; pierzând prieteni pământești, câștigând pe Prietenul ceresc ; pierzându-și uneori propria viată, pământească, însă câștigându-o pe cea cerească; renunțând la tot, colindând și vestind până la capătul pământului pe Cel iubit, Frate și Domn al lor, luând parte la cea mai mare operă sau lucrare dintre toate care au existat vreodată pe pământ – cea de mântuire a omului –, pornită din mica iesle a Betleemului, sau din tainica încăpere a Fecioarei în care Arhanghelul i-a vestit pe Iisus care Se va zămisli și naște din ea și la care ea a răspuns « iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău » (Luca 1, 38). Precum răspunsul Fecioarei, și ei și mulți alții au zis « da » lui Dumnezeu, când toți au spus « nu », care au sperat în ciuda lipsei oricărei speranțe, care au avut credința cea dreaptă în Mesia Cel așteptat, în ciuda tuturor îndoielilor, care au lăsat totul și au urmat Lui până la capăt, după cuvântul Lui, «cel ce va răbda până în sfârșit, acela se va mântui » (Matei 10, 22).
Iubiți credincioși,
Sfântul Sinod al Bisericii noastre a dedicat anul 2026 pastoraţiei familiei creștine și sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame). Este un bun prilej pentru a ne întoarce cu multă smerenie și rugăciune către Hristos Domnul și către Preacurata Sa Maică, dar și către toate sfintele femei din calendar, pentru familiile greu încercate astăzi în vâltoarea societăților în care trăim. Părinți și copii, cei care încep viața de familie, cei care se gândesc încă cum și cu cine să o înceapă, cei care ajung la capăt de drum, toți au nevoie de darul și ajutorul lui Dumnezeu. Pe fiecare în parte, Dumnezeu îl cheamă și îl binecuvântează fie la început de drum în familie, fie pe cale, fie prin darul vieții prin nașterea de prunci. În Biserică, în familie și în mănăstiri să ne rugăm unii pentru alții și să purtăm cu dragoste în inimile noastre pe cei în încercări.
Martori fiind și noi la Nașterea cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, să răspundem chemării celei iubitoare pe care El, Pruncul din Betleem, ne-o adresează, de a urma Lui în toate zilele vieții pe care și noi am primit-o în dar de la Părintele ceresc. A-I urma înseamnă a întinde mâna celui care are nevoie de noi, precum El ne-a întins mâna Sa mântuitoare încă din ieslea celor necuvântătoare. Înseamnă, de asemenea, a ierta și mângâia pe fratele nostru precum El S-a făcut Fratele nostru și ne-a adus iertare și mângâiere cerească. Însemnă a-L iubi pe El și a iubi pe aproapele nostru precum El ne-a iubit și ne iubește. Din chemarea și răspunsul nostru, precum din chemarea și răspunsul Fecioarei Maria și al tuturor sfinților și celor care au crezut peste veacuri, se vor hrăni și întări în credință și generațiile prezente și viitoare.
Vă urez tuturor ca sărbătoarea Nașterii Domnului din acest an să vă fie prilej de bucurie și de mângâiere sufletească, iar în Anul Nou să vă facă parte Domnul Dumnezeu Cel în Treime lăudat de binecuvântările cele netrecătoare ale Împărăției Sale !
La mulți ani!
Al dumneavoastră, de tot binele doritor,
† Iosif,
Arhiepiscop al Europei Occidentale
și Mitropolit al Europei Occidentale și Meridionale
Paris, Nașterea Domnului 2025
