Selectați limba dvs
-
Suntem și pe
Caută
Selectați limba dvs
Caută
Preacucernice Părinte,
Cucernică Doamnă Preoteasă,
Îndoliată Familie,
Am aflat, cu întristare, de trecerea la Domnul a robului lui Dumnezeu Toma, tatăl Părintelui Neculai și rudenia dumneavoastră.
Despărțirea de cel care a fost soț, tată, bunic și prieten apasă inimile noastre și devine un prilej de adâncă cercetare lăuntrică. Totuși, pentru cei care cred, această despărțire nu este sfârșitul, ci doar o trecere vremelnică. Creștinul este chemat, după cuvântul Sfântului Apostol Petru, să sporească necontenit în har și în cunoașterea Domnului nostru Iisus Hristos, să umble în viață curată, în cucernicie și în pace, pregătindu-și sufletul pentru ziua întâlnirii cu Dumnezeu.
S-a născut pruncul Sofian Arsenie, al cincelea copil al preotesei Cristina Elisabeta și al părintelui Valeriu Drăgănescuu (Venaria Reale).
Dumnezeu să-l binecuvinteze și să-l crească mare și cuminte, spre bucuria părinților și a familiei sale.
Cucernică Doamnă Preoteasă,
Preacucernice Părinte,
Îndoliată familie,
Am aflat, cu adâncă întristare, despre trecerea la cele veșnice, petrecută cu puțin timp în urmă, a părinților doamnei preotese Dorina: Valentina și, la doar câteva zile după dânsa, a soțului acesteia, Gheorghe.
Despărțirea de cei dragi aduce multă durere, cu atât mai mult atunci când cei de care ne despărțim sunt părinții noștri. Totuși, ne rămân ca mângâiere amintirile momentelor petrecute alături de ei și nădejdea revederii în veșnicia Domnului.
De la moartea și Învierea Mântuitorului Hristos, noi nu mai suntem singuri în fața morții. Dacă Domnul a gustat paharul suferinței și al morții, dacă El Însuși a trecut prin moarte, aceasta înseamnă că a dorit să ne deschidă o altă perspectivă: să trăim această viață în așa fel încât, atunci când vom trece dincolo, să ne bucurăm de întâlnirea cu El, Cel înviat din morți, și cu toți cei dragi ai noștri.
Nașterea fiicei preotesei Susana și pr. Ioan Coforea (Marino)
În ziua de 30 decembrie 2025, s-a născut prunca Sofia, al treilea copil al preotesei Susana și al părintelui Ioan Coforea (Marino).
Dumnezeu s-o binecuvânteze și s-o crească mare și cuminte, spre bucuria părinților și a familiei sale.
Cucernică Doamnă Preoteasă,
Preacucernice Părinte,
Îndoliată familie,
Am aflat, cu întristare, de trecerea la Domnul a roabei lui Dumnezeu, Sofica, mama doamnei preotese Claudia Ana și rudenia dumneavoastră.
Despărțirea de cea care a fost soție iubitoare, mamă jertfelnică și prietenă apropiată reprezintă o grea încercare pentru toți cei care au cunoscut-o, au prețuit-o și o poartă mai departe în inimă. Golul lăsat de plecarea dânsei nu se resimte doar prin lipsa prezenței fizice, ci mai ales prin tăcerea care se așază peste gesturile simple, peste cuvintele de mângâiere și peste căldura unei prezențe care a însoțit, firesc, viața de zi cu zi.
Pentru fiecare dintre noi, mama rămâne prima icoană vie a iubirii jertfelnice, a grijii necondiționate și a răbdării statornice, care nu așteaptă nimic în schimb. În ființa ei se întâlnesc blândețea și tăria, dăruirea de sine și discreția, trăite nu ca virtuți declarate, ci ca mod firesc de a fi. Prin nașterea trupească, mama devine împreună-lucrătoare cu Dumnezeu la aducerea unei vieți în lume, iar prin dragostea sa neobosită, prin mângâiere, sfat și rugăciune tainică, ia parte și la formarea lăuntrică a copilului, la modelarea conștiinței și la cultivarea virtuților care îi vor călăuzi pașii în viață.
Preacucernice Părinte Consilier,
Cucernică Doamnă Preoteasă,
Îndoliată familie,
Am aflat, cu întristare, de trecerea la Domnul a roabei lui Dumnezeu Saveta, mama Părintelui Florin și rudenia dumneavoastră.
Despărțirea de cea care a fost soție, mamă, bunică și prietenă apropiată este o dureroasă încercare pentru toți cei care au iubit-o și care o poartă mai departe în adâncul inimii. Golul lăsat de plecarea ei nu se măsoară doar prin absența fizică, ci mai ales prin tăcerea care se așază peste gesturile simple, peste cuvintele de mângâiere și peste prezența caldă care a însoțit viața de zi cu zi.
Pentru fiecare dintre noi, mama rămâne prima icoană vie a iubirii jertfelnice, a grijii necondiționate și a răbdării statornice, care nu cere nimic în schimb. În ea se întâlnesc blândețea și tăria, dăruirea de sine și discreția, toate trăite nu ca virtuți declarate, ci ca firească formă de existență. Prin nașterea trupească, mama se face împreună-lucrătoare cu Dumnezeu la aducerea unei vieți în lume, iar prin dragostea ei constantă, prin mângâiere, sfat și rugăciunea tainică, participă și la formarea lăuntrică a copilului, la modelarea conștiinței și la cultivarea virtuților care îi vor călăuzi pașii în viață.
Cucernică Doamnă Preoteasă,
Preacucernice Părinte,
Îndoliată familie,
Am aflat, cu adâncă întristare, despre trecerea la Domnul a robului lui Dumnezeu Petru, tatăl preotesei Loredana Aurelia și rudenia dumneavoastră.
Orice despărțire aduce cu sine o rană adâncă în inimă, însă niciuna nu este mai dureroasă decât despărțirea de părinți – cei care ne-au dăruit viață, ne-au purtat în rugăciune și ne-au crescut cu multă osteneală, răbdare și jertfelnicie. Legătura dintre copil și părinte nu este doar una firească, ci și una duhovnicească, zidită prin dragoste, sacrificiu și binecuvântare. De aceea, plecarea lor din această lume lasă un gol greu de cuprins în cuvinte, iar sufletul celor rămași este cuprins de durere și dor.
Totuși, Biserica ne învață că moartea este sfârșitul vieții pământești și începutul unei noi vieți, în pacea Domnului, în raiul bucuriei veșnice. La slujba înmormântării auzim cuvintele: „Fericită este calea în care mergi astăzi, suflete, că ți s-a gătit loc de odihnă” și cântăm: „Cu sfinții odihnește, Doamne, sufletul robului Tău adormit”. Astfel, chiar dacă lacrimile curg și inima este apăsată de durerea pierderii unui tată iubit, credința aduce o mângâiere tainică: despărțirea nu este definitivă. Tatăl plecat dintre noi devine, în nădejdea credinței, un rugător în ceruri, un mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru copiii și familia sa, așa cum s-a rugat și i-a ocrotit și în timpul vieții pământești.
Preacucernice Părinte,
Cucernică Doamnă Preoteasă,
Îndoliată Familie,
Am aflat, cu întristare, de trecerea la Domnul a robului lui Dumnezeu Petru, tatăl părintelui Florentin și rudenia voastră.
Despărțirea de cel care a fost soț, tată, bunic și prieten apasă cu greutate inimile noastre și ne cheamă la o profundă cercetare lăuntrică. Totuși, pentru cei ce cred, ea nu înseamnă un capăt, ci o trecere vremelnică spre viața veșnică. Creștinul este îndemnat, după cuvântul Sfântului Apostol Petru, să crească neîncetat în har și în cunoașterea Domnului nostru Iisus Hristos, trăind în curăție, cucernicie și pace, pregătindu-și sufletul pentru ziua întâlnirii cu Dumnezeu. Să ne purtăm, așadar, viața cu nădejde și inimă smerită, așteptând clipa rânduită de Domnul pentru revederea, în lumină și bucurie, cu robul Său Petru, cel plecat dintre noi, dar rămas aproape prin iubire și rugăciune.
Preacucernice Părinte,
Cucernică Doamnă Preoteasă,
Îndoliată Familie,
Am aflat, cu întristare, de trecerea la Domnul a robului lui Dumnezeu Ion, tatăl părintelui Constantin și rudenia voastră.
Despărțirea de cel ce a fost soț, tată, bunic și prieten apasă inimile noastre și devine un prilej de adâncă cercetare lăuntrică. Totuși, pentru cei ce cred, această despărțire nu este sfârșitul, ci doar o trecere vremelnică. Creștinul este chemat, după cuvântul Sfântului Apostol Petru, să sporească necontenit în har și în cunoașterea Domnului nostru Iisus Hristos, să umble în viață curată, în cucernicie și în pace, pregătindu-și sufletul pentru ziua întâlnirii cu Dumnezeu. Să ne trăim, așadar, zilele cu nădejde și cu inimă smerită, așteptând clipa în care Domnul va rândui revederea, în lumină și bucurie, cu robul Său Ion, cel plecat dintre noi, dar rămas aproape prin iubire și rugăciune.
Preacucernice Părinte Alexandru,
Cucernică Doamnă Preoteasă,
Îndoliată Familie,
Am aflat, cu întristare, de trecerea în veșnicie a roabei lui Dumnezeu Florica, bunica părintelui Alexandru și rudenia voastră.
Despărțirea de cei dragi aduce întristare, dar rămân momentele petrecute alături de ei și speranța revederii, în veșnicia Domnului. De la bunica Florica rămân, celor ce au cunoscut-o și îndrăgit-o, nu doar amintiri, ci comoara iubirii, a blândeții și a înțelepciunii ei, ce va străbate timpul și va dăinui în inimile celor ce o vor pomeni.
Sfântul Apostol Pavel ne întărește, amintindu-ne că moartea nu mai are ultimul cuvânt: „Căci, precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia” (I Corinteni 15, 22). Domnul Însuși S-a făcut înaintemergător al nostru, trecând dincolo de catapeteasmă și biruind moartea prin iubirea și jertfa Sa. Astfel, sfârșitul existenței pământești devine pentru noi o naștere în viața cea veșnică.
Preacucernice Părinte,
Cucernică Doamnă Preoteasă,
Îndoliată Familie,
Am aflat, cu întristare, de trecerea în veșnicie, după o lungă suferință, a roabei lui Dumnezeu Viorica, mama părintelui Marius, soacra, bunica și rudenia voastră.
Despărțirea de cei dragi aduce multă întristare, cu atât mai mult când cea de care ne despărțim e mama. Rugăciunea este una dintre cele mai frumoase expresii ale iubirii. Ea unește nu doar sufletul celui ce se roagă cu Hristos, ea unește cele cerești cu cele pământești, astfel că prin rugăciune putem păstra o legătură vie cu cei dragi, chiar și cu cei trecuți la viața veșnică.
Pagina 8 din 18
