Protoiereul Alexei Uminski s-a născut în anul 1960 la Moscova. A terminat Facultatea de Limbi Romano-Germanice a Institutului Pedagogic. În studenție, s-a întors la Dumnezeu și a primit Sfântul Botez. Timp de opt ani a lucrat ca profesor de limba franceză la o școală de cultură generală. În anul 1990, cu binecuvântarea arhimandritului Ioan Krestiankin, a devenit preot. În scurt timp a fost numit paroh la catedrala cu hramul Adormirii Maicii Domnului din orașul Kașira. Mai târziu a fost transferat la Moscova, iar din anul 1994 este paroh la biserica Sfânta Treime.
Din carte. Despre adolescență.
Vârsta tranzitorie a copilului este o încercare pentru părinți. Uneori destul de severă. Aceasta este o probă de rezistență a relațiilor din cardul familiei, a tradițiilor și a regulilor. Într-un anumit sens – este o încercare a credinței. Prin dramatismul ei, criza adolescenței se poate compara numai cu criza vârstei de mijloc: căci dezamăgirea față de valorile anterioare și dorința chinuitoare de a dobândi altele noi – sunt baza ambelor stări.
Este demnă de reținut și de așezat la loc de cinste în viața noastră a maximei pe care Sfântul Ambrozie de la Optina a exprimat-o astfel: „Când ești cu Hristos, nimeni nu te poate birui”; de altfel, aceasta este o sinteză de viață creștinească afierosită lui Dumnezeu și o constatare exprimată sapiențial de unul din marii duhovnici ai mănăstirii ruse. Acesta a trăit între 23 noiembrie 1812 și 2 iunie 1891, a fost absolvent de seminar și profesor de limba greacă, a devenit monah și a dus o boală ani de zile; i-a avut ca dascăli pe stareții harismatici Lev, Macarie și Antonie; între cei cu care a comunicat – interlocutori de seamă – se pot enumera: F.M. Dostoievski, V.S. Soloviov, A.K. Tolstoi și alții.
După o prezentare consistentă a referatului facerii omului prin cele patru teorii principale, a creării omului de către zei, de extratereștri, ipoteza evoluționistă, și concepțiile teologilor occidentali, Konstantin V. Zorin scrie că „în cadrul științei contemporane nu există o teorie general cunoscută a antropogenezei.
pr. Filoteu Faros.
La jumătatea drumului / Criza vârstei de mijloc

Părintele Filotheos Faros este cunoscut deja cititorilor români printr-o serie de lucrări ce tratează o tematică vastă și actuală.
Dintru început menționăm că mesajul cărții nu se limitează, ca valabilitate, doar celor de vârstă mijlocie.
Cartea de față, pe care o propunem spre lectură de data aceasta, tratează problemele și crizele vârstei de mijloc. Părintele scrie în cartea sa că această criză este, în mare parte, inevitabilă. De aceea își propune să atingă toate aspectele importante ale acestei probleme, punându-ne la dispoziție și câteva soluții din perspectivă creștin ortodoxă. Cartea tratează diverse teme cum ar fi:

Luna această vă propunem să medităm asupra Sfântul Atanasie cel Mare († 2 mai 373) și mod deosebit asupra unora dintre scrierile sale basilare: „Cuvântul împotriva elinilor”, ”Tratatul despre Întruparea Cuvântului”: și ”Trei cuvinte împotriva arienilor”. Prin aceste lucrări Sfântul Atanasie cel Mare a apărat și a statornicit învățătura corectă despre dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos, la Sinodul Întâi Ecumenic din 325 de la Niceea[1]. Merită să amintim ca opere teologice și spirituale de mare relevanță pentru Biserica Ortodoxă: ”Viața Sfântului Antonie cel Mare”, ”Viața Sfintei Sinclitichia”, dar și „Epistola către Marcelin”, asupra căreia vă propunem să ne oprim în această lună pregătitoare pentru Slăvitul Praznic al Sfintelor Paști[2].

Ghidul de spovedanie pentru adolescenți și tineri se dovedește să fie pentru tot creștinul și nu doar pentru cei de o anumită vârstă, un adevărat instrument, o călăuză veritabilă în a lucra terapeutic, una din căile de bază ale comunicării cu noi înșine și apoi cu Domnul: sfânta spovedanie.
Cuvântul înainte este semnat de către Preasfințitul Părinte Episcop Siluan care compară păcatul cu virusul și patima cu boala fizică; ele se descoperă sau se mărturisesc preotului duhovnic „pentru a fi eliberat sau dezlegat de contaminarea cu virusul sufletesc și a urma tratamentul sau canonul necesar la vindecare”[1].
Părintele Porfirie - Mărturii și Experiențe

Deși cuvintele sfântului Porfirie sunt foarte cunoscute, cu toate acestea este nevoie întotdeauna de o împrospătare duhovnicească. Precum rugăciunea necesită o atenție continuă datorită faptului că nu este o lucrare care se deprinde, după cum explică sfântul Sofronie de la Essex, de asemenea și toate celelalte lucrări duhovnicești depind de voința și de lucrarea fiecăruia, adică este nevoie să fie pus început bun în fiecare zi, după cuvântul Părinților noștri. De aceea cuvintele părintelui Porfirie, insuflate de Duhul Sfânt, pot trezi conștiința unui suflet prins în mreaja păcatelor, și pot învia un suflet pierdut sau rătăcit.

Avându-l autor pe cunoscutul literat Sergiu Ciocârlan, cartea „Fiți și voi sfinți în toată petrecerea vieții! Mărturii despre Sfântul Arsenie de la Prislop”, a apărut la Editura Chiliei Sfântului Ipatie, anul acesta, și are un Cuvânt-înainte semnat de Preasfințitul Părinte Siluan al Episcopiei Ortodoxe a Italiei. În această Prezentare, Preasfințitul afirmă că „la salba de virtuți deja cunoscute ale Sfântului Arsenie se adaugă detalii și nuanțe cu iz de Pateric și de Filocalie, care întregesc chipul sfințeniei persoanei sale și a viețuiri sale, precum fațetele diamantului sporesc valoarea acestuia pe măsură ce le crește numărul”[1].

Avva Dorothei, povăţuitor preacuvios şi dascăl de taină al sufletului, a lăsat învăţături de mare preţ în cartea ce-i poartă numele, Învăţăturile şi epistolele Avvei Dorothei. Această comoară duhovnicească nu este doar o carte de citit, ci hrană pentru suflet, pavăză împotriva patimilor şi lumină călăuzitoare pe calea mântuirii. Întru cele ce urmează, să arătăm de ce se cuvine a cerceta această scriere cu osârdie şi cum povaţa Avvei Dorothei poate a fi făclie nestinsă pentru cei ce doresc a urma legea lui Hristos.
Recenzia cărții „Te cunoști pe tine însuți”,
a Arhimandritului Simeon Kraiopoulos
Parintele Arhimandrit Simeon Kraiopoulos (1926 - 2015) este unul dintre marii duhovnici ai Greciei și un cunoscut psiholog creștin. Treizeci de cărți au fost publicate în Grecia pe baza prelegerilor sale. El a fondat două comunități monahale, Sfânta Treime și Nașterea Maicii Domnului – Panorama din Tesalonic.
Despre părintele Simeon, sfântul Porfirie mărturisea că este un om sfânt, și trimitea unii fii duhovnicești să se spovedească la el în Tesalonic.

Cum am vrut să mă fac sfânt, Alte amintiri dintr-o copilărie teologică, de Virgil Gheorghiu, este una din cărțile care, deși a început a se miji la vârsta copilăriei, ea și-a continuat acțiunea sau, mai bine zis, și-a urmărit consecvent dorința curată a autorului de a se sfinți în toți anii vieții sale. Și este vrednic de admirat acest părinte și om al neamului, care și-a concentrat întregul fir epic narativ al opusculului în jurul vârstei de șapte ani; ajutat de o matcă a neamului dintre cele mai profund îmbibate în tradiția sfântă și pură a munteanului ortodox, de o formare teologică solidă pe care a împletit-o cu datinile satului, părintele Virgil a născut tiparului și culturii o altă columnă a narațiunii sale care poate fi așezată fără preget între marele opere beletristice ale povestitorilor români și de pretutindeni.